Dacă îi iau o praștie o să își scoată ochii cu ea.
Zi ce vrei, dar o mamă așa gândește. Problema e că nu îl poți feri la nesfârșit de pericolele și influența lumii.
Este sănătos să expunem copii la mici sarcini controlate, prin care să își dezvolte abilitățile. Disciplinare cu dragoste. Și va trebui să îți astupi urechile la șantajele emoționale. Fără milă: du gunoiul, spală vasele, cumpără o pâine … Să revenim la prăștiile noastre.
O praștie este ieftină, practică, ocupă puțin loc și dezvoltă abilități foarte importante în viață: coordonarea ochi mână și încredere că poți aduce la nevoie mâncare pe masa familiei sau te poți apăra ( poate nu o să fie niciodată nevoie de asta, dar nu despre asta e vorba acum).
Cu dragoste îndrăznesc să zic că ne este comod uneori să lăsăm copilul în ghearele lumii virtuale: televizor, calculator sau telefon. Acolo pândesc alt gen de pericole. E greu să fii părinte. Cum vă poate ajuta o praștie ?
În primul rând siguranța
Este important să știi că în noi livrăm în pachetele cu prăștii pentru copii ochelari de protecție. Sunt ieftini și ușor de procurat.
Am testat și recomandăm așa numita muniție nepericuloasă pentru praștie: cilindri de cauciuc. Sunt stabili pe traiectorie și grei, pentru a oferi aceeași experiență de tragere. Dar pentru că sunt din cauciuc, nu lovesc tare și nu provoacă stricăciuni.
Organizarea de șantier a tirului cu praștia
Orice activitate umană necesită o anumită organizare, mai simplă sau mai complexă. Chiar și trasul cu praștia
Tu va trebui să stabilești perimetrul sigur de joacă și regulile de bază, apoi să supraveghezi puțin și să corectezi abaterile, fără să strici bucuria jocului. Copilul trebuie să fie informat că:
Trebuie să poarte ochelari de protecție !!!
– Praștia încărcată sau descărcată nu se îndreaptă decât spre țintă.
– După ce termină jocul își va strânge singur praștia, muniția risipită, dacă vrea să o mai vadă.
– Este responsabil și că trebuie să aprecieze încrederea pe care i-o acorzi și îl lași să se joace cu praștia fermecată.
– În acea zi va mânca fix ce va vâna cu praștia. ( e riscant cu glumele neînțelese, că o să povestescă la școală și apari la știri )
Cum ajung un trăgător bun cu praștia
Crezi că e simplu? Cel mai important lucru este să înțelegi că trebuie alocate măcar 10 minute pe zi de exercitiu constant, măcar o săptămână două. Dar dacă reușești asta, copilul va deprinde pe viață această abilitate, a trasului la țintă în general, nu numai cu praștia. Poate va trebui să stai și tu cu el puțin, să aplauzi și să încurajezi. ( Îmi aduc aminte că mie mi-a luat jumătate de zi să îl conving să își învingă frica și să se dea pe topoganul de apă la piscină. Nervi, urlete, răbdare, șantaj, peri albi, lacrimi… A fost una din cele mai bune investiții pe care le-am făcut. Copilul mi-a și zis că nu îi vine să creadă cât de frumos e și s-a mirat de el că a făcut atâta opoziție. )
Pasul 1 Familiarizarea cu praștia – trage înspre ceva, un perete sau un copac de exemplu
Este primul contact cu o activitate nouă, trasul cu praștia. Este nevoie de o familiarizare și de prima formare ale unor gesturi. Se poate trage într-o pătură de exemplu. Bilele de praștie trebuie recuperate și refolosite, pe cât posibil.
Pasul 2 Specializarea – țintă mare distanță mică
Vei prinde curaj când începi să nimerești
Pasul 3 Nivel expert în praștie- poți să vânezi, poți să te aperi, poți să înveți pe alții
Țintă mică și distantă mare. Mai precis ar trebui să cam nimerești cu praștia un dop de sticlă de la o distanță de cca 10 metri. Aici vrem să ajungem cu praștia. Nivelul de concentrare este maxim. Respirația este controlată. Ochiul vede ținta și trimite informația. Mușchii, tendoanele, degetele știu să răspundă perfect la comanda creierului. ZBANG
